Anxietatea ma ajutat să pierd în greutate. Adevaruri despre pierderea in greutate

Sindrom anxietate

Mai bine n-aș mai fi existat, nu m-aș mai fi născut!

Sindrom anxietate

Acum mă doare să îmi amintesc că au fost clipe când mi-aș fi dorit să nu mai fiu. Acum mă doare să scriu astfel, negru pe alb, ce gândeam eu despre mine, despre viață, despre oameni.

Cu mine și cu ceilalți. Cu viața însăși.

Conexiunea dintre anxietate și pierderea în greutate BetterHelp - Anxietate

Dacă depresia mă punea la pământ, mă determina să abandonez orice plan, orice bucurie, mă făcea să mă izolez de oameni, deși tânjeam după apropiere, anxietatea mă sabota și ea, dar altfel. Anxietatea mă făcea să anticipez pericole și durere în orice. Deci fugeam de experiențe noi, de schimbare, de a cunoaște oameni noi. Iar asta era în contradicție cu personalitatea mea dornică de a explora, de a stabili conexiuni, așa că durea și mai tare pe dinăuntru.

Anticipam respingere, critică, judecată aspră, pedepse, abandonuri. Aveam tot mai des o imagine tulburătoare cu mine: eram om al străzii, uitată de toți, incapabilă să îmi schimb viața, fantazând la moarte, ca la o eliberare. Peste tot ce simțeam și gândeam se suprapunea și viața. Cu mulți declanșatori, căci atunci când nicio durere nu e rezolvată, orice e un atac, orice e personal.

Adevaruri despre pierderea in greutate

Universul mă urăște! Totul e împotriva mea iar eu nu mai pot! La 30 de ani am ajuns în depresie-anxioasă. Fantasmele mele din adolescență legate de suicid erau tot mai dese. Aveam deja câteva planuri și aproape că începeam să simt și un fel de satisfacție când cei dragi m-ar fi găsit.

stilul de viață ușor de pierdere în greutate se schimbă

Nu mai simțeam atât de mult milă cât dorința de a-i pedepsi prin propria auto-distrugere. Anxietatea era generalizată și aveam mai multe atacuri de panică pe zi.

Nu mai puteam dormi. Ațipeam și în a doua secundă mă trezeam hiperventilată, panicată, de parcă urma să fiu sfâșiată de anxietatea ma ajutat să pierd în greutate animal sălbatic ce mă hăituise și iată, mă prinsese! Nu mai puteam lucra. Nu îmi mai venea să țin de igienă. Banalul duș era o povară. Patul mi se modelase după forma corpului, căci prea des uitam să mai ies din pat.

Nu mai vorbeam cu nimeni. Nici cu partenerul de cuplu, căruia până atunci îi oferisem totul. Nu mai puteam duce nimic din viața mea. Astfel am ajuns la psihoterapie. Psihoterapia m-a salvat. Apoi m-am salvat eu. Mai întâi m-a zdruncinat bine, însă. Anxietatea ma ajutat să pierd în greutate atacurile de panică am ajuns într-un miez de noapte la pierderea în greutate pneumotorax. Un amestec de spaimă, rușine și culmea, calm!

Teamă că toate gândurile mele au creat acest deznodământ. Calm pentru că cineva știa pare-se ce e cu mine. Nu eram singura, deci! Exista o soluție, deci!

Soluția cu internarea la Psihiatrie a durat jumătate de noapte.

Ce trebuie să știți dacă sunteți obsedat de pierderea în greutate | Blogul rugăciunii

Am ieșit în aceeași noapte când m-am internat. Nu puteam adormi de anxietate și nu se rezolva cu somnifere și cu un du-te-vino haotic al pacienților și personalului medical.

depleția glicogenului și arderea grăsimilor

Aveam nevoie de multă liniște și de multe schimbări. În mine. Așa că am căutat alte soluții. Astfel am ajuns la un psihoterapeut. Apoi la al doilea. Și la al treilea, cu care am făcut aproape șapte ani de terapie. La început am mers la terapie individuală peste jumătate de an.

Aveam ședințe săptămânale.

pierdere în greutate masivă

Apoi la două săptămâni. Apoi, pe măsură ce făceam ordine prin mine, mergeam la nevoie, când ceva mă copleșea și nu găseam soluțiile de a merge mai departe.

„Aș putea să mă formez sau să rămân deprimat pentru totdeauna”

Treptat am început și terapia de grup. Workshopurile de terapie au urmat. La fel și evenimentele pe teme de psihologie. La fel și dorința de a citi tot mai mult despre creierul uman. Despre creierul meu. De la restructurarea cognitivă de la începutul terapiei am ajuns, treptat la curiozitatea de mă cunoaște îndeaproape și mai ales, la dorința de a vindeca rănile ce mă opreau din a-mi trăi viața cum simțeam, cum visam, dar nu găseam curajul ori resursele pentru a o face realitate.

De la a vindeca trecutul am ajuns la a trăi prezentul și a vedea un viitor luminos, orice ar fi venit peste mine. Nu a fost ușor pentru că învățasem atât de bine să mă ascund!

De abia după al șaselea an, am simțit că efectiv mă pot eu deschide autentic, asumat, cu totul, fără rușine, fără frică, în fața terapeutului meu. De abia după șase ani am început să simt și eu pe bune ceea ce turuiam în terapie. Părea că pot să spun oricât despre mine și despre ce mi se întâmplă, dar nu mă auzeam tocmai eu. Cuvintele mele nu treceau de un scut din mine.

După șase ani am reușit să fiu tot mai atentă la gândurile, justificările mele și interpretările mele, care nu îmi spuneau deloc lucruri frumoase. De abia după această perioadă modificările comportamentele au început să fie de lungă durată iar eu știam deja tiparele după care funcționam.

Pentru unii poate părea un anxietatea ma ajutat să pierd în greutate lung. Pentru mine, știind de unde am pornit și unde am ajuns, e minunat. Nu aș fi crezut că voi putea ajunge aici.

Am învățat atât de bine să fug sau să construiesc rezistențe interioare, tocmai din rușinea de a fi așa cum eram, încât drumul a fost anevoios și lung. Pot recunoaște acum. Părea că e prea greu să fiu cine sunt eu. Îmi construisem viața departe de fericirile mele, departe de ceea ce aveam eu nevoie. Era greu și să accept timpul pierdut trăind o viață de eram nemulțumită, frustrată, îndurerată, chiar. Era greu și să schimb mentalitățile care mă țineau prizonieră mie. Rezistam schimbărilor.

Deși modificam anumite comportamente, nu puteam susține acest efort pe termen lung. Ceva sau cineva mă dădea peste cap. Tindeam să blamez viața și să găsesc vinovați în exterior. Tocmai pentru că ceea ce conțineam în interior era prea greu de dus. Prea greu de văzut, de acceptat, de vindecat, de schimbat.

aplicația anime de pierdere în greutate

Atât de tulburător, însă, încât alegeam să tot cred că pe mine nu m-a afectat nicicum. Oamenii echilibrați pot renunța ușor la dinamici toxice. Oamenii ce trăiesc cu anxietate sau depresie nu prea.

Ei au mereu ceva de reparat, ceva de demonstrat. Așa eram și eu. Trăiam o viață de sacrificiu. Era firesc, deci să nu fiu bine cu mine.

Diabet: Schimb de Experienta cu Alte Tari

Schimbarea de mentalitate: de la viața mi se întâmplă la acceptarea controlului sănătos, de la dependență la autonomie emoțională Acum, din detașarea sănătoasă pe care am învățat-o în terapie, realizez cât de mult mă validam prin tot ce era în exteriorul meu și cât de puțin prin cine eram eu.

Sigur că stima de sine se adună din imaginea corporală, din cât de bine e în cuplu, în relații, din cât de bine câștigi la job sau cât de multe ai bifat pe lista imaginară a vieții. Am reușit să fac toate acestea sub o formă sau alta dar îmi lipsea tocmai prezența mea în viața mea.

Acesta a fost cu siguranță cazul Tinei Minasyan - și la de lire sterline, a decis că trebuie să facă o schimbare. Pentru ea, această schimbare a început în ziua în care a spus da gastrectomiei cu mânecă verticală, o intervenție chirurgicală de slăbit care îndepărtează majoritatea stomacului.

Oricât de mult trăgeam pentru toate ramurile vieții mele, nu mă opream nicicând să mă întreb ce nevoi am eu, de fapt. Și, în spatele fațadei de femeie puternică, autosuficientă, mă prăbușeam. Nu știam să mă odihnesc.

Informațiiimportante